Din pildele cărților sfinte am învățat că, poți să fii om dacă ai minte, obraz și inimă iar când viața te învață să ai puterea pe care doar Dumnezeu ți-o poate da să nu fii răzbunător, ci să duci în tăcere o luptă cu cei pe care i-ai crezut o vreme camarazi, să crezi în bunătate și fapte bune, ajungi să te închini și să mulțumești pentru tărie, să stai de vorbă cu cei ce s-au pus în slujba Domnului și să mulțumești „Cerului” pentru semnele de susținere din partea celor care ți-au înțeles „lupta”.
Acolo, la Târgoviște, lângă Centrul de Recuperare și Refacere pentru Veterani (CRRV) există Mănăstirea Dealu, păstorită de măicuțe care de fiecare dată au găsit loc, în rugăciune, pentru o vorbă bună vizavi de veterani, de militari. Ne-au fost aproape și ne-au ajutat de câte ori le-a stat în putință. Știu bine ce înseamă să te zbați să faci ceva pentru cei ce viața le-a fost la un moment dat crudă pentru că stau într-un loc unde unde dincolo de ziduri, mormintele voievozilor poartă nu numai plămada de istorie și sfințenie din care s-a alcătuit neamul căruia îi aparținem, dar și ecourile trădărilor, laolaltă cu șoaptele de alcov, patimile și asceza, intriga, blestemul și căința.
Astfel, nu am putut rămâne indiferenți la persoanele defavorizate de soartă ce cer la rândul lor ajutor la maicuțele de la Mănăstire și alături de maica stareță am încercat să le alinăm nevoile și, împreună, să le oferim câteva ajutoare de igenă și alimente.
Câțiva membrii ai Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități, din puținul lor și cu ajutorul altor parteneri, au ajuns cu ajutoare pentru cei ce viața le-a oferit un trai greu, dar înțelegerea lui Dumnezeu.
AMVVD i-a mulțumit maicii starețe pentru faptele bune de până acum și i-au spus că, vor încerca mereu să stea aproape de locul sfânt plin de istorie și oamenii care au nevoie de alinare.
Amintim că, Mănăstirea Dealu este o construcție unde prima biserică datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea sau începutul celui de al XV-lea, din timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Pe locul acesteia, domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a construit o prea mareață biserică din caramidă placată cu piatră și împodobită în chip deosebit. Aceasta avea să fie luată drept model de către urmașul lui Radu, Neagoe Basarab (1512-1521), atunci când a ridicat biserica episcopală din Curtea de Arges.
