Avea doar 19 ani atunci când, în 1941, Coconel Neculai a plecat la război: „În Cehoslovacia, la Praga, au fost lupte grele până am ajuns în Germania. Erau morții ca bolovanii. Săreai peste ei ca să înaintezi. Eu mă mir cum oi fi scăpat. Pământul era plin de morți. În 1945 ne-a adus în țară” sunt câteva din cuvintele rostite cu emoție de veteranul de război la evenimentul la care a fost sărbătorit de sucursala AMVVD Buzău.
Echipa de conducere a sucursalei AMVVD Buzău, formată din președintele sucursalei, Dan Nadoleanu, alături de vicepreședinții Bogdan Dragomir si Alexandru-Marius Baciu (de la jandarmi), nu a putut sta deoparte atunci când un erou al României, veteran al celui de-al doilea război mondial ajunge la venerabila vârstă de 100 de ani, așa că au răspuns evenimentului prilejuit de sărbătorirea centenarului unuia din puținii eroi ai Buzăului aflați încă în viață.
„Am luptat contra rușilor, apoi ne-au luat prizonieri și am luptat contra nemților. A trebuit să trecem contra nemților și am luptat până în Germania. Prima dată am luptat cu tunurile antitanc”, a spus Coconel Neculai.
Deși vremea a trecut peste domnia sa, încearcă să-și amintească evenimentele trăite în amănunt și, cu toate că a stat peste trei ani pe front, încă vorbește cu însuflețire despre evenimentele trăite: „Am luptat cu nemții până în Ardeal. Aici ne-au prins rușii și ni s-a zis să nu mai tragem că ne-am aliat cu rușii. Nu am mai tras, rușii s-au pus pe noi și ne-au tocat cu avione, bombe… trăgeau pe noi de pârâia pământul. M-a scăpat Dumnezeu. Am găsit pe marginea drumului o groapă, m-am trântit în ea, doar capul mi se vedea și uite așa am scăpat. Am mânat ce-am mânat, a venit alt stol, am ajuns într-un sat, și iar am săpat. Asta se întâmpla în 1943. În mai 1945, am venit acasă din Germania”, ne-a povestit veteranul de război.
Marcat de evenimentele frontului: ”nu știu cum am scăpat”
„Nu știu cum am scăpat. Morții erau ca florile. Peste tot. Trebuia să fii atent să nu calci peste ei. Am luat capitala Ungaria și a venit căpitanul de acolo în București. Apoi, a venit înapoi și ne-a zis: „Atâta vă trebuie dacă aud pe unul că se retrage”. Noi am spus: „Ne retragem!”. Am venit în țară și ne-a ținut o săptămână. De la Târgu Jiu, ne-a pornit pe poziții. Am luptat până în Germania. Au fost lupte grele, lupte grele. Cai morți, mașini și căruțe răsturnate, oameni morți… de-un metru. Când am ajuns să intrăm în Germania, am mers un kilometru. Apoi, rușii ne-au zis că România nu are voie să intre în Germania. Intră doar America. Pe noi ne-a scos în refacere și ne instruia să ne ducă în Japonia. Dacă nu erau alea două bombe, noi nu mai veneam acasă. Cu bombele astea… a terminat Japonia și noi nu ne-am mai pornit într-acolo”, ne-a mai spus veteranul de răzoi.
Cel mai greu moment de pe front
”Cel mai greu moment a fost la Tatra. Nemții erau pe deal, iar noi pe vale. Și trăgeau de ne făceau praf. A durat o săptămână. S-au retras și apoi am înaintat și noi până în Germania. Când am ajuns în Cehia, rușii au făcut un cordon și au intrat în nemți. Scoteau ce găseau… fruntași, ofițeri, căpitani. Ce găseau îi împușcau și îi cărau cu mașinile într-o groapă. După aceea, noi am scăpat. Morți peste tot. Am multe amintiri, dar nu le mai țin minte de atâția ani. Am stat prin tranșee, numai prin gropi. Nu credeam că mai vin acasă. Câți morți erau ca bolovanii… cădeam peste ei. Credeam că o să îmi vină și mie rândul. A dat Dumnezeu să scap, m-a ferit și uite că am ajuns în etatea de astăzi. Sunt cel mai bătrân în satul ăsta, din Gherăseni (Buzău). Eu am rămas”, ne-a mai spus veteranul nostru.
Având obiecte specifice în brațe, reprezentanții sucursalei AMVVD Buzău, au onorat, prin veteranul de război Coconel Neculai înaintașii și sacrificiile făcute de aceștia pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial și l-au cinstit așa cum se cuvine pe cel ce, încă, ne dă o lecție de viață prin simpla sa prezență.
