„E despre noi, despre ceea ce am trait si am simțit acolo… departe de casa”- sunt cuvintele autorului care ne-a trimis cateva versuri, plecate dintr-o „suferinta” ce nu ar fi trebuit sa existe intr-o societate care isi respecta si onoreaza eroii.
Voi ce ne huliți adesea și mai mereu ne ocărâți,
Vă invit cu drag, sunteți poftiți,
Să ne imbrăcați pentru o zi cămașa, în pielea noastră voi să fițifiți,
Să asistați ca noi adesea, din depărtări să fiți părinți,
Să vă mângâiați printr-un ecran copii, atunci când le ies primii dinți,
Să spui un ,,La mulți ani,, soției, din cort, în grabă să nu fii zărit
Cum lacrimile ți se înoadă în barbă și totuși s-o saluți zâmbind.
De vrei cumva să mă hulești, să stai puțin să te gândești
Că suntem frați întru Hristos și că menirea mea are un rost,
Când stai comod lângă copii, o clipă te rog a-ți aminti, că am contract cu jurământ,
Să ai tu frate somnul blând, în liniște și pace copii tăi în brațe să îi strângi,
Și să le alini durerea atunci când le ies primii dinți,
Soției tale să-i spui ,,La mulți ani”, s-o strângi în brațe fizic nu printr-un ecran,
Așa cum noi soldații făcurăm din Afganistan.
(TRANDAFIR Alin 12.11.2021)
Un gând despre “Din trairile unui veteran al teatrelor de operatii… departe de casa”
Nu sunt ele cele mai frumoase versuri pe care le am citit dar exprima clar și concis trăirile militarilor din teatrele de operații. Poate că societatea ar trebui sa respecte mai mult pe cei ce merg acolo trimiși de politicieni.