Odată cu plecarea spre ȋngeri a veteranului de război Popescu Gheorghe, atât România cât și Asociația Națională a Veteranilor de Război Argeș și AMVVD, a rămas mai săracă cu încă un erou.
Veteranii noştri sunt tinerii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care au plecat fără să ştie pentru cât timp şi fără să stea pe gânduri, acolo unde ţara a tremurat. Ei nu au şovăit atunci când patria i-a chemat, şi-au lăsat familiile ȋn pragul casei, cu lacrimi ȋn ochi şi s-au dus ȋn apărarea ei.
Aceşti oameni au pus mai presus de orice idealurile de libertate şi demnitate ale poporului român.
Ȋn lupta pentru ţara lor, ei au stat cu moartea ȋn faţă, ȋn tranşee, sub ploi de gloanţe şi schije, chinuiţi de sete şi de foame, de geruri năprasnice ori de arşiţa soarelui.
Mulţi dintre ei nu s-au mai ȋntors la casa lor, osemintele le-au rămas pe pământuri străine, fără cruci la căpătâi, fără lumânări sau flori.
Cei care au trăit să vadă finalul războiului au povestit sacrificiile camarazilor căzuţi pe front.
Aşa cum au putut, şi-au căutat putere să retrăiască momentele de pe câmpul de luptă şi să le povestească tuturor celor care vrut să asculte.
Eroi au fost şi cei rămaşi acasă, ȋn sărăcia şi nevoile lor, femeile singure ȋn faţa tuturor greutăţilor, copiii ajunşi peste noapte ai nimănui, părinţi aşteptând ȋn pragul casei ȋntoarcerea fiinţelor dragi.
Pentru curajul şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, avem datoria să respectăm memoria părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri, care au luptat pentru ca noi să trăim astăzi ȋntr-o ţară liberă şi independentă, să ȋnvăţăm lecţia lor de patriotism şi s-o transmitem generaţiilor următoare ȋmpreună cu valorile care i-a caracterizat pe veteranii noştri, oameni modeşti şi ȋnţelepţi, căliţi ȋn spiritul ȋnaltelor idealuri de viaţă, al dragostei de ţară.
Cel ce a fost veteranul de război Popescu Gheorghe a participat la luptele de la Cotul Donului, Odessa, Cehoslovacia, a fost rănit, iar după refacere s-a ȋntors din nou pe front. La Cotul Donului a fost luat prizonier ajungând ȋn lagărul din Siberia.
Ȋn cinstea faptelor sale l-am sărbătorit pe nea Gheorghe ȋn urmă cu o săptămână odată cu ȋmplinirea vârstei de 102 ani, ascultând ca de fiecare dată, cu aceeaşi emoţie amintirile dânsului din război.
Ieri, cu deosebit regret, l-am condus pe ultimul drum, reprezentanți ai Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvărâtorul de Mir” și ai Asociaţia Veteranilor de Război Argeş prin președintele col.rtr. Alexandru Ţȋnţarcu şi vicepreședintele A.N.V.R.-A.M.V.V.D. Argeș Dan Arsenescu ȋmpreună cu o delegație a administrației locale condusă de primarul urbei col.rtr.dr.Ion Gîrleanu.
Condoleanţe familiei ȋndurerate şi rămas-bun, nea Gheorghe!
Iar de acolo de sus, din prima linie a ȋngerilor, alături de camarazii dvs. stinşi unul câte unul ȋn bătălia cu bătrâneţea: Ene Ştefan, Barbu Gheorghe, Zaharia Ion și toți cei care au luptat pe front, să ne vegheaţi şi să apăraţi meleagurile noastre aşa cum aţi apărat teritoriul României.
Nu vă vom uita niciodată!
Vicepreședinte A.M.V.V.D. – A.N.V.R. Argeș
Dan Arsenescu
