Trei asociații gălățene și-au dat mâna pentru a face bine și a aduce o rază de speranță copiilor cu dizabilități, instituționalizați în două orfelinate, dar și militarilor ucraineni răniți și care sunt tratați în spitale militare din Odesa.
În weekend-ul ce a trecut, noi, Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Sucursala Galați, Asociația Voluntarilor Gălățeni și Asociația Masa Rotundă 12 ne-am întâlnit și am stabilit cum putem să răspundem pozitiv cererilor de ajutor venite din partea unor ONG-uri din Odesa.
Am consultat listele cu materiale necesare, ne-am stabilit bugetul și ne-am pus pe treabă, astfel că duminică eram pregătiți pentru un nou transport către Odesa.Luni am pornit la drum. Traseul deja îl știam. Nu era prima dată când mergeam spre Odesa. Cunoșteam toate obstacolele, toate barajele, toate filtrele de pe traseu. Numerele de înmatriculare de România sunt bine primite acolo, sunt ca o oază de speranță. Pe unde treceam, toți ne făceau cu mâna și ne salutau respectuos.
Spre ora prânzului am ajuns la Odesa, iar prima oprire am făcut-o la orfelinatul de fete cu probleme psihice. Cele 80 de fete găzduite aici au vârsta între 4 și 33 ani. Înainte de război erau îngrijite bine, acum autoritățile au fost nevoite să improvizeze un spațiu într-un buncăr aflat la subsolul unei clădiri. Nu este cine știe ce, dar măcar le oferă o protecție.
A doua oprire a fost făcută la Orfelinatul Nr.1 din Odesa. De fapt, doar numele a rămas pentru că cei 89 de copii cu dizabilități, cu vârsta între 2 săptămâni și 14 ani, sunt adăpostiți într-un buncăr din oraș. Am întrebat de ce, iar medicii și ingrijitorii ne-au spus că au luat această decizie ca o măsură preventivă, deoarece 30 dintre copii nu pot fi mutați imediat, în cazul unui atac asupra orașului, ei depinzând de aparatele de oxigen.
Imaginile neputinței sunt groaznice. Am ieșit afară cu ochii în lacrimi și ne-am promis că vom continua să îi ajutăm.
Ultima oprire am făcut-o la un spital de campanie ce urmează să se operaționalizeze pentru răniții din Nikolaev. Am lăsat ce am avut pregătit pentru ei și am plecat. Am evitat pozele aici, deoarece militarilor le este teamă pentru siguranța familiilor lor, însă, una au fost de acord să o facem, dar,din respect pentru dorința lor o vom anonimiza. Le-am înțeles îngrijorarea și nu am insistat. Dacă vă întrebați în ce a constat transportul cu ajutoare, ei bine aflați că celor două orfelinate și spitalului militar le-am dus peste 3000 kg de bunuri (alimente, dulciuri, haine, obiecte de igienă personală și pături), dar și medicamente, perfuzoare, pansamente și alcool sanitar.
Spre seară ne-am întors către vamă. Am lăsat în urmă un oraș schimbat, pregătit să facă față la ce este mai rău. Farmecul Odesei de altă dată a dispărut, dar speranța locuitorilor încă animă străzile, la anumite ore din zi.
Vom continua să îi ajută, așa cum îi ajutăm și pe cei nevoiași de acasă, iar pagina noastră de Facebook stă mărturie în acest sens.
AMVVD GALAȚI