Speranță în săptămâna mare

Speranță în săptămâna mare

Aflându-ne în Săptămâna Mare a Postului Sfintelor Sărbători Pascale, sucursala AMVVD Bacău, reprezentată de Raul Simion – președinte și Veliche Adrian – vicepreședinte, împreună cu noii membri de la Huși (oameni cu suflet mare), dar și copiii din clasa a III-a B din Școala Generală nr.2 „Constantin Platon” din Bacău, sub îndrumarea doamnei învățătoare Simion Mariana Nina, au adunat alimente, lucrușoare, jucării, un televizor și ce mai este necesar într-o casă, pentru o familie nevoiașă din Vaslui.
Mama, Antoci Laura Olguța, și ea un copil, la vârsta de 31 de ani, a reușit să le ofere celor 7 copii (5 fete și 2 băieți cu vârste cuprinse între 2 și 13 ani) din plin, singura avuție, educația și iubirea. Deși viața mamei a fost un întreg episod nefericit, ea a încercat să le ofere copiilor ceea ce ei i-a lipsit. Dar, lipsită de putere și nădejde, se luptă zi de zi cu traiul și își ascunde amărăciunea vieții în fața micuților încercând să le ofere iubire și bucurie în modestul, dar îngrijitul lor cămin. A dat deoparte orice orgoliu și a lăsat loc sacrificiului.
Astăzi, reprezentanții sucursalei Bacău au dus „Lumina” dinaintea Învierii, în familia Antoci. Astăzi, au reușit să rămână fără tăria militărească și să li se împăienjenească ochii de lacrimi la strigătele de mulțumire ale mamei și copiilor.
„ Vă mulțumesc pentru ce ați făcut pentru copiii mei. Ne rugăm să vă dea Dumnezeu multă sănătate și multă bucurie la toată familia dumneavoastră”, repeta întruna mămica, cu ochii în lacrimi, și pentru prima oară cu bucurie în suflet. Astăzi, membrii AMVVD Băcău au reușit să dea o rază de lumină, speranță, parte de o sărbătoare mult-tânjită de ani buni…. Până acum a îndurat bătăi, chinul traiului și, repetăm, sacrificiul de a putea să-și țină casa curată și copiii educați. Și parcă nu era de ajuns… A avut parte și de părăsire, bărbatul hotărând să își lase familia, plecând. Acum, d-na Antoci, are zâmbet pe față, bucurie în suflet, râsetele și voia bună a copiilor
Puternici suntem prin prisma meseriei, dar când vezi pura și naiva mulțumire a copiilor, pleci convins că toată munca nu a fost în zadar.
Fie că viața ne-a zâmbit sau nu, învățăm de la astfel de oameni cum să ne bucurăm și cu puțin.
Onoare și respect.
Împreună susținem Veteranii. Și nu numai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *