Răspunsul lui Florin JIANU: „Aşa bucurie mi-a făcut acest Ion, încât, deși joacă Ştiința un meci pe care dacă-l câștigă trece pe primul loc iar eu înnebunesc, n-am putut să nu-i zic câte ceva…”

Răspunsul lui Florin JIANU: „Aşa bucurie mi-a făcut acest Ion, încât, deși joacă Ştiința un meci pe care dacă-l câștigă trece pe primul loc iar eu înnebunesc, n-am putut să nu-i zic câte ceva…”

În ianuarie 2009, eram toți pe platou, la noi, la Câmpulung. Se terminase, eram acasă, iar în fața noastră ne zâmbeau părinți, copii, logodnice, prieteni!

După mai mult de 6 luni, eram aproape toți acasă! Din păcate, venise mai devreme Dragoş Alexandrescu, cernind un oraş întreg, lăsând în inimile noastre un gol imens, sacrificiul lui responsabilizându-ne mai mult decât ar fi putut să o facă orice altceva.

Eram atunci, în prima lună a anului 2009, un sublocotenent mândru de cei 22 ce stăteau în stânga lui, “familia” din ultimele 200 de zile!

Mai erau câteva minute şi începea ceremonialul de încheiere a misiunii, lumea asta era prea mică pentru noi, se terminase totul, în sfârşit!

Uitându-mă la fețele fericite ce ne admirau, am tresărit brusc, uimit de un ropot spontan de aplauze. Întreg batalionul aplauda. Am privit spre colțul platoului, de unde un militar echipat în aceeaşi ținută cu noi se îndrepta în scaun cu rotile către tribună.

Am simțit că se opreşte lumea în loc câteva secunde!

Era Ionuț Butoi, unul dintre supraviețuitorii incidentului din 31 august 2008.

Nu m-am putut uita în ochii celor din stânga mea, dar din ritmul respirației lor, ştiam că au pierdut sau sunt gata să piardă lupta cu lacrimile. Ionuț o pierduse şi plângea în hohote. Plângea pentru că ştia că locul lui nu era acolo, lângă oficialități, ci în formație, în stânga comandantului său, Dragoş Alexandrescu!

Atunci l-am văzut eu prima dată pe acest om, într-o zi din prima lună a anului 2009.

Anii ce au urmat ne-au apropiat şi azi pot spune fără să greşesc că suntem prieteni!

Ultima dată când am vorbit i-am dat ordin în glumă să câştige medalia de aur la campionatul național de tir cu arcul la care participa!

Azi, într-o postare pe facebook, Ionuț Butoi îmi dedica titlul național mie, lui Dragoş Alexandescu, comandantul său din 2008 şi tatălui plecat dintre noi. Mai onorat ca acum nu ştiu să mă fi simțit de multe ori!

Să vă mai spun că Ionuț ne va reprezenta la Jocurile INVICTUS de la Toronto peste puțin timp?

Despre acest om de o rară noblețe sufletească aş mai avea de povestit, dar s-ar supăra pe mine, pentru că am promis că tot ceea ce se întâmplă de Crăciun, rămâne între noi şi Moş Crăciun! 🙂

Mă înclin în fața ta, Ioane!

Şi îți ordon să fii fericit şi să ne arăți mereu să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat în viață, că noi uităm, mult prea des!”, sunt rândurile scrise de Florin Jianu pe pagina de facebook, vrând să știe „și câmpulungenii că au un CAMPION NAȚIONAL! ”:).

 

CITEȘTE ȘI: Eroul Ionuț Butoi a devenit campion național la tir cu arcul – Secția Paralimpice!

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *