Obligați să ne comemorăm camarazii după ce stăm la coadă

Obligați să ne comemorăm camarazii după ce stăm la coadă

Poate că vi se pare ciudat sau răutăcios titlul dar, deși dureros, este adevărat. După ce în anul 2014 am insistat și am reușit să obținem un drept, o zi în care să putem să ne aducem aminte de toți militarii veterani din teatrele de operații, o zi în care prima oară ne cinstim eroii zilelor noastre, factorii decidenti, Parlamentul României adoptă o lege(Legea 215/2016 privind ceremoniile oficiale), în care prin Art.16 ne anunță că trebuie să stăm la coadă. Adică, nu mai avem voie să depunem o coroană de flori decât după terminarea ceremoniilor oficiale.

 Articolul 16 din Legea 215/2016 sună cam așa:

 (1) Ceremonia oficială a depunerii coroanelor de flori este organizată în cooperare cu Ministerul Apărării Naţionale şi/sau cu Ministerul Afacerilor Interne.
    (2) Depunerea coroanelor de flori se desfăşoară cu respectarea ordinii de precădere.
    (3) În cadrul unei ceremonii oficiale va putea fi depusă câte o singură coroană din partea următoarelor entităţi prezente:
    a) Preşedintele României/Administraţia Prezidenţială;
    b) Parlamentul României;
    c) Guvernul României/prefectul;
    d) primarul localităţii unde are loc ceremonia;
    e) preşedintele consiliului judeţean;
    f) corp diplomatic;
    g) entitatea organizatoare.
    (4) După încheierea ceremoniei oficiale pot fi depuse coroane şi din partea altor entităţi sau persoane.

Deci, ce ne anunță? Că pentru noi, militarii veterani, nu mai este loc, în același rând cu oficialitățile pentru a depune o coroană, deși Ziua Veteranilor s-a instituit la solicitarea AMVVD  și cu susținerea doamnei Otilia Sava (la acea vreme era secretar de stat în ministerul Apărării). Ne-am bucurat atunci că vom avea o zi pentru cei care ne-au părăsit mult prea repede. Și ca orice minune, ține doar 3 ani. Clasa politică, Parlamentul României a reușit în 2016, prin Art 16, să ne lase în coadă, să fim niște străini pentru cei ce ne-au fost cândva și părinți, și frați și camarazi.

Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir” (A.M.V.V.D.)  și prin titulatura pe care o are este casa militarului veteran, este familia celor ce au luptat și luptă în teatrele de operații, este ruda și prietenul celor care acolo, cu prețul vieții, cinstesc drapelul României. Este o asociație apolitică, este o asociație care încă de la înființare luptă pentru militarii veterani din teatrele de operații și drepturile lor. Știm prea bine cum e să trebuiască să privești, să aduci acasă, într-un sicriu din zinc, un camarad. Știm ce simțim … dar, putem să fim aproape, putem șopti, în speranța că ne vor auzi, că nu îi vom uita niciodată, că vom fi mereu prezenți acolo, în față, ca să ne vadă. Vom purta cu noi, gândul, lacrima și floarea…recunoștința noastră. Vom fi primii care îi vom slăvi, vom fi prezenți alături de familie acolo, în față. Întrebarea noastră a militarilor veterani, a asociației care prin însăși titulatura ei spune clar și răspicat a cui este și de cine trebuie să aibă grijă, trebuie să stea la coadă, nu mai are voie să depună o coroană de flori pentru un camarad, doar după ce aceste ceremonii sunt închise? Chiar trebuie să așteptăm la coadă, nu avem dreptul și nici loc lângă oficialități pentru a depune o coroană? Am jurat să respectăm și să onorăm haina militară. Asta am făcut. Unii dintre noi chiar cu prețul vieții, am jurat să nu ne lăsăm famiile și rudele în spate. Am ales să nu comentăm și să respectăm ordinele dar nu să ne lăsăm aruncați în spate. Nu am spus și nici nu vom spune vreodată ca vom fi prezenți doar după ce se sfârșește (termină) războiul!

Domnilor, cei care ați votat acest articol de lege, cum puteți să-i spuneți văduvei Vizireanu sau familiei Dumitrescu după ce, din banii lor, au ridicat un monument în memoria celor dragi și a celorlalți militari căzuți la datorie în teatrele de operații, că nu au dreptul ca în timpul comemorării să depună o floare, o coroană. Că este mai îndreptățit s-o facă primarul, președintele consiliului județean și alții, decât ei? Cum le explicați copiilor celor decedați că trebuie să stea la coadă pentru a-și cinsti părintele, cel care i-a dat viață și sânge de român în vene?  Cum puteți să motivați acest lucru? Cum ar trebui să procedeze dacă într-o zi, ca Ziua Veteranilor, nu li se acceptă ca după slujbă să depună coroana de flori în semn de respect și prețuire? Să stea la coadă, să facă a doua slujbă? Cum? În general, când pomenești mortul (chiar și la mormânt) preotul face o singură slujbă iar toți aparținătorii au dreptul de a pune pe mormânt o floare. Preotul nu-ți repetă slujba pentru că sunt grupuri formate… Nu face o slujbă pentru primul grup, o slujbă pentru familie, o slujbă pentru al doilea grup și așa mai departe. Nu există formula acum sunt eu primul și după ce plec eu, după ce am terminat, urmezi tu. Unde s-a pomenit ca la o comemorare văduva să stea la coadă, să aibă dreptul după ce se termină să fie lângă sufletul pereche?

Oare este normal să stăm la coadă să ne putem cinsti eroii?

Oare când vom muri în haina militară trebuie să râmânem fără dreptul familiei să stea primii lângă noi?

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *