LA MULȚI ANI FORȚELOR TERESTRE!

LA MULȚI ANI FORȚELOR TERESTRE!

Astăzi, 23 aprilie, este Ziua Forțelor Terestre , al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă. Sfântul Gheorghe a fost ocrotitorul Armatei lui Ștefan cel Mare. De aceea, pe steagurile de luptă ale slăvitului voievod al Moldovei se afla pictată sau cusută icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință (grec. tropeophoros), care se lupta cu balaurii. Balaurul simboliza forțele răului, tot ceea ce este potrivnic voinței lui Dumnezeu și demnității umane.

 

Rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale”, şi de aceea în prezent Sf. Mare Mucenic Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române .

Cu ocazia acestei aniversari, în garnizoanele din ţară se desfăşoară ceremonii militare de omagiere a jertfelor înaintaşilor şi de evocare a tradiţiilor de luptă ale unităţilor, precum şi adunări festive, simpozioane, evocări, expoziţii de carte şi foto, ziua porţilor deschise, competiţii sportive şi aplicații militare. Luni, chiar de Ziua Forţelor Terestre, de la ora 9.00 va avea loc o ceremonie militară de depuneri de coroane de flori la Monumentul Eroilor din Parcul Tineretului- Bucureşti. Dimensiunea istorică a Forţelor Terestre şi a biruinţelor lor izvorăşte din vremuri imemoriale, începând cu anonimii luptători pedeştri.

 

Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor ce au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc. Denumite ca atare sau nu, forţele terestre au fost la români, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasă componentă a oştirii, dar şi singura categorie de forţe capabilă să angajeze, să desfăşoare şi să desăvârşească lupte, bătălii şi operaţii, îndeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei, situaţie mai frecvent întâlnită înainte de primul război mondial. Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Al.I.Cuza.

Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859-1860. Infanteria, arma de bază a sistemului militar românesc, era organizată în şapte regimente, constituite fiecare din două batalioane a câte patru companii.

Politica militară a lui Al.I.Cuza s-a materializat atât în legile organizării armatei române, cât şi în măsuri importante care au dus la infiinţarea Statului Major General, a primelor comandamente militare (din Moldova, Muntenia şi Oltenia), care au început să funcţioneze încă din anul 1860 şi să-şi desfăşoare activitatea după un regulament propriu (1863), precum şi prin apariţia primelor comitete consultative şi inspectorate de armă.

Proclamată de Parlamentul de la Bucureşti la 9 mai 1877, independenţa de stat a României urma să fie consolidată prin participarea oştirii române, implicit a Forţelor Terestre, la Războiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergură din epoca modernă a istoriei noastre militare. România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată.

Saltul semnificativ în conturarea şi afirmarea Forţelor Terestre s-a produs într-o perioadă scurtă de timp, până către sfârşitul secolului a XIX- lea. Eşalonul armată a apărut în structura sistemului militar românesc la intrarea ţării în primul război mondial.

Prin decretarea mobilizării, la 15 august 1916, după Marele Cartier General urmau patru comandamente de armată (ale Armatelor 1, 2, 3 şi de Nord), şase de corp de armată (ale Corpurilor 1, 2, 3, 5, 6 şi 7 Armată), 23 de divizii de infanterie şi două de cavalerie, cinci brigăzi de călăraşi, două de artilerie grea (a câte două regimente fiecare) şi una de grăniceri, un regiment şi un divizion de artilerie de munte, artileria capetelor de pod fortificate din Dobrogea, artileria de poziţie, un regiment de căi ferate, un regiment de pontonieri şi un batalion specialităţi, cu o companie aerostaţie.

Noi mutaţii au cunoscut Forţele Terestre după primul război mondial când, în compunerea de luptă a regimentului şi a diviziei de infanterie, au intrat şi alte arme, în special tancurile (în 1919), artileria, pionierii, transmisiunile, formaţiunile de logistică şi medicale. În momentul intrării în cel de-al doilea război mondial, România avea un organism militar structurat şi înzestrat corespunzător vremii, cu un potenţial uman de 1.170.000 militari, reprezentând 8,5% din populaţia ţării. Conducerea militară centralizată era asigurată de Ministerul de Război, Marele Stat Major şi Consiliul Superior al Oştirii.

Nevoia unui organ care să-şi asume conducerea centralizată a Forţelor Terestre a determinat reorganizarea Armatei Române prin înfiinţarea Direcţiei Pregătirii de Luptă a Armatei de Uscat, prin Ordinul Marelui Stat Major în august1949.

Decembrie 1989, a adus în România schimbări în contextul procesului de democratizare a societăţii româneşti, care au afectat şi reorganizarea sistemului militar. Astfel, în conformitate cu Ordinul ministrului apărării naţionale din iulie1990, începând cu 01.08.1990, Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor se reorganizează în Comandamentul Trupelor de Uscat, în compunerea căruia au intrat: Direcţia Tehnică de Tancuri şi Auto; Inspectoratul General al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte; Inspectoratul General al Blindatelor; Inspectoratul General al Artileriei; Inspectoratul General al Geniului; Inspectoratul General al Protecţiei Antichimice; Inspectoratul General al Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat.

Procesul a continuat şi necesităţile operaţionale au determinat ca, în baza Ordinului general al ministrului apărării naţionale din august 1993, Comandamentul Trupelor de Uscat să se transforme în Statul Major al Trupelor de Uscat.

Începand cu 11.04.2000, Statul Major al Trupelor de Uscat își modifică denumirea în Statul Major al Forțelor Terestre.

În etapa actuală, Forţele Terestre constituie o componentă importantă a securităţii României prin relevanţa misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale ţării, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinsecă de a acţiona în toată gama operaţiunilor militare. Menţinerea capacităţii de luptă a acestei forţe, în prezent şi în viitor, simultan cu transformarea sa într-o forţă militară pentru secolul XXI,este primordială.

Forţele Terestre ale Armatei României vor deveni, un organism militar modern, cu o capacitate operaţională similară forţelor terestre din armatele ţărilor europene avansate din punct de vedere militar, flexibile, suple şi dinamice, apte să dea o ripostă eficace oricărei agresiuni armate la adresa securităţii României şi de a-şi îndeplini cu profesionalism misiunile ce le revin din obligaţiile militare internaționale asumate de către țara noastră.

AMVVD aduce un omagiu de recunoştință sutelor de mii de ostaşi căzuți pe câmpurile de bătălie pentru independența şi integritatea teritorială a României. Urăm la mulți ani glorioşi Forțelor Terestre Române! (Surse : ligamilitarilor Forter .ro)

Una dintre cele mai frumoase poezii adresate Forțelor Terestre Române a fost scrisă de bistrițeanul Alexandru Misiuga, supranumit Baronul Dracula deoarece a proiectat și a atras fondurile necesare construirii Hotelului-Castel Dracula situat în Pasul Bârgăului, pe vremea în care era director al Oficiului Județean de Turism Bistrița-Năsăud.

Baronul Dracula, trecut în nemurire, în urmă cu 9 ani și-a petrecut tinerețea ca ofițer activ în cadrul Batalioanelor de Vânători de Munte de la Sfântu Gheorghe, Brașov și Bistrița.

Srăbună glie, de Col. (rt) Alexandru Misiuga

Dat afară din Armată în anul 1952, deoarece autoritățile vremii au descoperit că avea rude în America, pe care nu le declarase la absolvirea Școlii Militare, Alexandru Misiuga a rămas un apropiat al militarilor și al profesiei pe care a slujit-o cu pasiune. Acest lucru reiese și din poezia dedicată Forțelor Terestre ale Armatei, pe care o redăm astăzi, de ziua acestora.

Pământ scăldat de auritul soare

Străbună glie, cuib de vis natal…

Cinstire îţi aduc, prinos şi-onoare,

Urmaşii lui Traian şi Decebal.

Pământ încins cu brâu de ape line,

Străbună glie, cuib de vis natal….

Deschide-ţi poarta inimii că vine,

Cântând poporu-n marşu-i triumfal!

Pământ iubit şi scump al ţării mele,

Străbună glie, cuib de vis natal…

Ascultă imnul coborât din stele,

Vestit de buciume în zori, pe deal.

Îl cântă astăzi cei ce cu mândrie

Deschis-au ţării drumuri luminoase, noi,

Înfăptuind măreaţa Românie

În ziua libertăţii, douăzeci şi doi!

Cu lauri de-aur te-ncing la hotare

Toţi fiii-a căror mamă bună eşti;

De strajă stând, mereu biruitoare,

Vitează OASTE-a ŢĂRII ROMÂNEŞTI!

                                                (Autorul poeziei Col. (rt) Alexandru Misiuga, Veteran de război)

 

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *