Costi Slăniceanu a pierdut acum 11 ani un camarad, a pierdut jumătate din piciorul stâng, a pierdut câțiva ani prin spitale…dar are TOTUL: Simona, destinatarul ultimului său zâmbet înainte de explozie

Costi Slăniceanu a pierdut acum 11 ani un camarad, a pierdut jumătate din piciorul stâng, a pierdut câțiva ani prin spitale…dar are TOTUL: Simona, destinatarul ultimului său zâmbet înainte de explozie

20 iunie 2006, Afganistan.

Costi Slăniceanu porneşte transportorul şi pleacă spre bază. După 6 luni petrecute în arşița Kandaharului, aceasta era una dintre ultimile misiuni. După o noapte lungă, se uită la echipaj, la băieții ce i-au înlocuit familia în ultima jumătate de an. Ştie că deşi toți sunt la fel de concentrați şi atenți ca în prima zi de misiune, zâmbetul lor ce apare uneori este oglinda gândului către cei de acasă. Zâmbeşte şi Costi. Se gândeşte la Simona, fata care îl aşteaptă în țară. Mai sunt câteva zile.

E la fel de cald ca în fiecare zi. Motorul are aceeaşi muzică de şase luni, în transportor se simte acelaşi miros de muniție şi motorină. E totul la fel, doar zilele ce au mai rămas până la întoarcere sunt mai puține şi zâmbetul acela misterios apare din ce în ce mai des. O secundă durează totul: muzica monotonă a transportorului este acoperită de un tunet îngrozitor, simte cum se năruieşte totul, o lumină înfiorătoare îl orbeşte şi…nimic!

În România comunicatul de presă este înfiorător: “Un militar român a fost ucis şi alți patru au fost răniți, în cursul nopții de luni spre marți, în urma unui incident petrecut în sudul Afganistanului, în apropierea bazei militare din Kandahar. Militarul căzut la datorie este caporalul Ionel Gheorghiță Drăguşanu, de 38 de ani, încadrat la Batalionul 341 Infanterie din Topraisar din anul 2001. Era căsătorit şi avea un copil.

Militarii răniți în incident sunt sublocotenentul Dinu Răzvan Manoilă, 25 de ani, plutonierul Iosif-Adrian Luca-Micu, 37 de ani, sergentul Costinel Valerică Slăniceanu, 28 de ani si sergentul Laurențiu Şerban, 27 de ani, transmite Ministerul Apărării Naționale. Trei dintre răniți sunt în stare stabilă în spitalul bazei din Kandahar, iar al patrulea, sergentul Slăniceanu este in stare foarte gravă.”

După o lună, Costi s-a trezit din comă în spitalul militar american din localitatea Landstuhl din Germania. Pierduse un camarad, pierduse piciorul drept din încheietura genunchiului, dar o avea lângă el pe cea căreia îi zâmbise de la mii de kilometri distanță înainte ca transportorul să treacă peste acel dispozitiv exploziv improvizat.

Simona era acolo, lângă patul lui, în Germania! Pierduse serviciul din România, dar avea lângă ea ceea ce iubea mai mult pe lumea aceasta.

Au urmat şase luni petrecute în spital , şase luni ce pot părea incredibil de îndurat pentru orice alt om, au urmat 14 operaţii! Costi era un tânăr ca bradul în dimineața zilei de 20 iunie 2016!

În următoarele luni fişa medicală a lui Costi a fost completată: amputarea piciorului stâng, piciorul drept arsură de gradul 4 de la gleznă până sus la coapsă cu transplant de piele luată de pe spate, antebraţul drept, abdomen şi de pe bontul amputat, dublă fractură deschisă de os sacru, traumatisme la coloana vertebrală, dezlipire totală de retină la ochiul stâng, multiple schije în corp, embolie pulmonară de două ori, cauzată de perioada mare de comă.

20 iunie 2017, România.

Costi a pierdut acum 11 ani un camarad, a pierdut jumătate din piciorul stâng, a pierdut câțiva ani prin spitale…dar are TOTUL: Simona, destinatarul ultimului său zâmbet înainte de explozie, este mama celor doi băieți ce le umplu zilnic viața de fericire amândurora. Nimic nu a putut să îl înfrângă pe Costi Slăniceanu: nici dispozitivul exploziv improvizat din dimineața zilei de 20 iunie 2006, nici durerea fizică sau sufletească din anii ce au urmat.

În 2013, alături de alți militari răniți, el a fondat Asociația Militarilor Veterani şi a Veteranilor cu Dizabilități din Teatrele de Operații, iar anul acesta face parte din lotul de sportivi care vor reprezenta România la competiția internaționalã „Invictus Games Toronto 2017”, alături de un camarad din nefericitul incident din 20 iunie 2006, Laurențiu Serban.

Am auzit în ultimii ani de foarte multe ori o propoziție ce tinde să devină clişeu: “România are nevoie de modele, de eroi!” Eu nu sunt de acord! Şi spun că România, noi toți, trebuie doar să cunoaştem poveştile acestor oameni! Pentru că ei, pentru ceea ce au făcut în teatrele de operații, sunt eroi, pentru ceea ce fac acum, sunt modele!

În dimineața zilei de 20 iunie 2006, atunci când, la întoarcerea din misiunea de noapte a fost rănit într-un atac cu dispozitiv exploziv improvizat, Costi Slăniceanu a început să devină “INVICTUS”-ul de azi!

costi slaniceanu

Onoare și respect!

 

A consemnat
Florin Jianu, președinte Sucursala A.M.V.V.D. Câmpulung

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *