Au trecut 159 de ani de la recunoșterea primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România, Alexandru Ioan Cuza

Au trecut 159 de ani de la recunoșterea primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România, Alexandru Ioan Cuza

La 13 aprilie 1859, în şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei şi al Valahiei. Turcia şi Austria au amânat recunoaşterea. Mai mult, Turcia punea la cale şi o intervenţie militară peste Dunăre, însă într-un final, pe 26 august 1859 Turcia şi Austria au recunoscut dubla alegere.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România,

astfel:

Domnitor al Moldovei (până în 1862),

Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862),

primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866).

Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor.

Devenit domnitor, Alexandru Ioan Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Românii au realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional modern român.

Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficială a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *