File de istorie. 24 aprilie 1877: Începe Războiul ruso–turc, la care ia parte și România, pentru a-şi cuceri independența de stat deplină față de Turcia

File de istorie. 24 aprilie 1877: Începe Războiul ruso–turc, la care ia parte și România, pentru a-şi cuceri independența de stat deplină față de Turcia

La 24 aprilie 1877, Rusia ţarului Alexandru al II-lea a declarat război Imperiului Otoman. În conformitate cu textul convenţiei privind trecerea trupelor ruse prin România, semnată la 4/16 aprilie de ministrul român al Afacerilor Străine, Mihail Kogălniceanu, şi agentul diplomatic şi consulul general al Rusiei la Bucureşti, baronul Dimitri Stuart, trupele ţariste au trecut Prutul, intrând pe teritoriul României, deşi actul nu fusese încă ratificat de Parlamentul de la Bucureşti.

În aceeaşi zi, şeful diplomaţiei române comunica printr-o circulară agenţilor diplomatici ai României decizia guvernului de la Bucureşti de a menţine drepturile României şi neutralitatea ei, „nevoind să aducă o prejudecată deciziei ulterioare a corpurilor legislative care sunt convocate pentru […] joi, 14 aprilie”. La 16/28 aprilie, Camera Deputaţilor, după vii şi agitate dezbateri, a ratificat convenţia militară româno-rusă, acelaşi lucru făcându-l a doua zi Senatul.
Riposta Porţii Otomane a fost extrem de violentă, de agresivă, ea având două componente: una diplomatică şi alta militară. Prima s-a concretizat prin nota de protest adresată celor cinci puteri garante – Marea Britanie, Austro-Ungaria, Germania, Franţa şi Italia – la 20 aprilie/2 mai, prin care guvernul de la Constantinopol le înştiinţa asupra ruperii relaţiilor diplomatice dintre România,care-si dorea proclamarea Independenţei şi Înalta Poartă.

A urmat, în acest registru, expulzarea brutală a girantului agenţiei diplomatice a României din capitala otomană, Grigore Ghica.

În sfârşit, la 22 aprilie/4 mai au început represaliile, prin bombardarea Brăilei, care au continuat patru zile mai târziu cu bombardarea porturilor Calafat, Olteniţa, Bechet şi Călăraşi.

Cum era de aşteptat, a venit şi replica armatei române în faţa acestor acte de agresiune: la 26 aprilie/8 mai, artileria românească a bombardat Vidinul.

Declaraţia care intră în istorie: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”

Drumul spre proclamarea independenţei de stat a României se apropia într-adevăr de un sfârşit previzibil. Maniera neaşteptat de vicleană şi lipsită de fair play a Porţii de a răspunde demersului diplomatic româno-rus şi pătrunderii armatei ruse pe teritoriul României a accelerat desfăşurarea evenimentelor. Corpurile legiuitoare române s-au sesizat şi au intrat imediat în acţiune. La 29 aprilie/11 mai, Camera Deputaţilor a votat o moţiune prin care erau declarate rupte toate legăturile României cu Imperiul Otoman, căruia ţara noastră i-a declarat în mod oficial război. A doua zi, Senatul a votat o moţiune similară.
Prin circulara adresată la 1 mai agenţilor diplomatici români rezidenţi în capitalele europene, Mihail Kogălniceanu le aducea la cunoştinţă Marilor Puteri hotărârea celor două corpuri legiuitoare ale României şi motivul care le-a determinat să o adopte: „În faţa acestei atitudini […] a guvernului otoman […] şi a actelor sale de ostilitate patentă” este evident că „Sublima Poartă însăşi este cea care a rupt legăturile existente între ea şi România şi în consecinţă noi nu putem decât să-i înapoiem responsabilitatea pe care ea încearcă s-o facă să apese asupra noastră […]. În virtutea dreptului nostru şi a justiţiei cauzei noastre, şi contând pe grija puterilor garante faţă de noi, vom face tot ce datoria noastră ne impune faţă de ţară, spre a apăra pământul nostru, a salva instituţiile noastre şi spre a asigura existenţa noastră politică”.

A urmat sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor, de la 9/21 mai 1877, când a fost proclamată independenţa de stat a României. Răspunzând interpelării deputatului Nicolae Fleva, care s-a interesat de statutul juridic al ţării în noua situaţie de rupere a relaţiilor cu puterea suzerană, Imperiul Otoman, Mihail Kogălniceanu a rostit memorabila declaraţie, care reflecta idealul multisecular al românilor: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare. [.] Suntem o naţiune liberă şi independentă”.
In acea zi crucială, Adunarea Deputaţilor şi Senatul au adoptat moţiunea prin care se lua act că : ,,Războiul între România şi Turcia, ruperea legăturilor noastre cu Poarta, şi independenţa absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”. A doua zi, la 10/22 mai, a fost instituită prima decoraţie românească, „Steaua României”, iar la 11/23 mai guvernul a anulat tributul către Poartă, în valoare de 914.000 lei, punându-l la dispoziţia Ministerului de Război.
Vestea proclamării independenţei de stat a României a fost primită cu rezerve de puterile europene, Marea Britanie şi Imperiul Otoman îndeosebi având o atitudine net ostilă în faţa acestui eveniment. Nici chiar Rusia, aliata României în război, nu era prea entuziasmată. În acest sens, cancelarul Gorceakov îi comunica ambasadorului Marii Britanii la Constantinopol, lordul Augustus Loftus, că problema recunoaşterii independenţei României „nu trebuie să fie tratată decât mai târziu de ansamblul puterilor europene”.

Surse: mondocalendar si wikipedia

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *