14 ani de când România este stat membru cu drepturi depline al NATO

14 ani de când România este stat membru cu drepturi depline al NATO

La data de 29 martie 2004 România a devenit membru al NATO, alături de alte şase state est-europene invitate să adere la Alianţă în cadrul summit-ului de la Praga din noiembrie 2002.

În urmă cu 14 ani, România adera la NATO și devenea de jure membră a alianței militare fondate în anul 1949. România fusese invitată să adere la NATO în anul 2002, alături de alte șase state din Europa Cetrală și de Est: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Toate aceste țări fuseseră membre ale Tratatului de la Varșovia, controlat de fosta URSS și care, timp de decenii, a fost principalul adversar al NATO.

La data de 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO de la Bruxelles.

Pe baza legii nr. 390 din 28 septembrie 2004, începând cu anul 2005, “Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie.

Ziua Alianţei Nord-Atlantice este sărbătorită printr-o serie de manifestări organizate în toate localităţile unde sunt unităţi militare, în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării şi în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români. Statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele, marile unităţi şi unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării organizează, cu acest prilej, ceremonii militare.

Aderarea României la NATO nu a fost un proces lin.

Până la Revoluția din 1989, NATO era considerată dușmanul României. Imediat după căderea comunismului, puțini erau cei care îndrăzneau să susțină intrarea României în această alianță. Printre ei se numărau Regele Mihai I, Corneliu Coposu și Ion Rațiu. Însă dispariția Tratatului de la Varșovia a lăsat România singură într-o Europă în care granițele se modificau rapid, fie ca urmare a reunificării Germaniei, fie ca o consecință a destrămării URSS, Iugoslaviei sau Cehoslovaciei.
În regiunea Mării Negre apăruseră multe conflicte, precum cele din Transnistria, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud și Abhazia, iar în fosta Iugoslavie, războaiele erau tot mai sângeroase. În acest context geopolitic, România a depus o cerere oficială de aderare la NATO în anul 1993. Inițial, cererea de aderare părea doar o tentativă fără prea mari șanse de reușită, însă autoritățile de la București au demonstrat că doresc cu adevărat să se apropie de NATO un an mai târziu, atunci când România a devenit primul stat care a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO.
Țările NATO au cerut României să stabilească relații de cooperare cu toți vecinii săi, iar autoritățile române au negociat noi tratate de prietenie cu țări precum Ungaria și Ucraina, în relațiile cu care fuseseră tensiuni diplomatice. Prin aceste tratate, România a renunțat să revendice teritorii istorice românești, precum Bucovina de Nord, Ținutul Herța sau Basarabia de Sud, aflate în componența Ucrainei, tot așa cum Ungaria renunțase să mai revendice Transilvania.
Voința României de a adera la NATO a fost pusă la încercare în timpul bombardamentelor americane din Serbia, când România a fost favorabilă alianței occidentale. De asemenea, a fost decisiv sprijinul acordat de România coaliției internaționale împotriva terorismului lansată de Statele Unite ale Americii după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

 România a devenit aliat de facto al NATO în lupta împotriva terorismului internațional cu toate mijloacele, inclusiv cele militare oferindu-i NATO acces la spaţiul său aerian, maritim şi terestru.

Summitul NATO de la Praga, desfășurat pe 21 și 22 noiembrie 2002, a marcat un important pas în evoluția celei mai puternice organizații de apărare colectivă din istorie. Oficialii au remarcat eforturile României prin participarea la operațiuni de menținere a păcii și de stabilizare în regiuni de conflict din Balcani și Afganistan și angajamentul ferm de a se alătura luptei împotriva terorismului, au constituit argumente puternice pentru invitarea României să adere la NATO.

Efortul militarilor români este recunoscut la nivel NATO.

Pe toată perioada misiunilor, militarii români au dovedit că sunt adevărați specialiști, demni de încredere, în special în situaţiile critice de securitate din teatrele de operatii, primind numeroase aprecieri . Să amintim că militarii români au primit medalia NATO ,,Non-article 5 Medal for Operation Resolute Support-Afghanistan” de către general de brigadă John Lathrop.
Comandantul Spitalului Rol 3, colonelul Peter A. Ruocco le-a transmis militarilor noștri că “Este o mare onoare pentru noi să lucrăm cu voi, românii”.
De asemenea, acesta le-a împărtășit câteva impresii despre interacțiunea lor din bază:
“Când m-am întâlnit prima dată cu voi, românii, prin bază, toţi aveaţi acea faţă de luptători, uneori chiar mă înfricoşam când vă vedeam şi îmi spuneam: nu vreau să mă pun cu românii…, apoi când am ajuns să vă cunosc, mi-am dat seama că sunteţi foarte prietenoşi. În schimb, atunci când trebuie să vă faceţi treaba, deveniţi cu adevărat acei luptători, ceea ce vă face să fiţi foarte apreciaţi printre membrii Coaliţiei.”
Jens Stoltenberg, Secretar General al NATO, afirma că : ,, NATO este puternică cu România, iar România este puternică în NATO.”
   amvvd

Reamintim teatrele de operații în care militarii români şi-au făcut cu cinste datoria :

-Resolute Support
-RSM Afganistan
-KFOR -Kosovo Iugoslavia Serbia
-Active Endeavour -OAE combaterea terorismului
-ALLIED PROVIDER ALLIED PROTECTOR OCEAN SHIELD -OOS
– combaterea pirateriei in largul Cornului Africii
-AMISOM
– Uniunea Africana Somalia
-UA -Misiuni de patrulare aeriana
-Poliția Aeriana și exercițiile militare la care România a primit numai laude
– SABER GUARDIAN si NOBLE JUMP România are un interes major în raport cu NATO, aceasta din urmă fiind principala structură politică care îi garantează securitatea,
Armata României prin eforturi susținute și sacrificii va sprijini mereu NATO ca fiind parte activă din alianță.
Amintim pe această cale și de cartea ,,Sacrificiu pentru NATO” lansată pe 11 noiembrie 2016, de Ziua Veteranului,  ca omagiu adus sacrificiului militarilor români în Alianța Nord Atlantică.

„Prin onestitatea și simplitatea sa nedisimulată, cartea „Sacrificiu pentru NATO”, semnată de Marius Apostol și Cristina Mathias reprezintă un confesional frust despre devoțiunea, responsabilitatea și demnitatea ostașilor noștri, chiar în proximitatea aderării României la Alianța Nord Atlantică. Atunci când, pe fronturile NATO, aceștia au început să devină o prezență înduioșătoare, dar eroică. 

Fiindcă, astăzi, eroismul a căpătat și alte conotații decât acelea pe care le-am învățat cândva din cărțile de istorie. Hibride și neconvenționale, războaiele nu se mai duc, în mod obișnuit, în tranșee sau cu baioneta. Dar asigurarea logistică pentru tacticile combatante, fiind nevoit să-ți asiguri simultan propria protecție, este la fel de importantă precum confruntarea directă cu inamicul și presupune un eroism egal. 

Un asemenea erou este plutonierul-adjutant principal (r) Marius Apostol, președintele Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (A.M.V.V.D.), membru al „Batalionului 500 Sprijin”, din București. Asemenea eroi sunt toți camarazii lui, în viață ori căzuți la datorie, alături de care a muncit și a luptat în cele șase misiuni la care a participat, între 1996 și 2011, în Bosnia-Herțegovina, în Irak și în Afganistan”, scria scriitorul, poetul, profesorul, jurnalistul CIPRIAN CHIRVASIU în analiza făcută după citirea cărții. (vezi Eroismul profund al smereniei )

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *