137 de ani de la înființarea Școlii speciale de artilerie şi geniu pentru formarea şi pregătirea ofiţerilor celor două arme

137 de ani de la înființarea Școlii speciale de artilerie şi geniu pentru formarea şi pregătirea ofiţerilor celor două arme

7 aprilie 1881: Se înfiinţează la Bucureşti, România, Şcoala specială de artilerie şi geniu pentru formarea şi pregătirea ofiţerilor celor două arme.

Nevoile sporite de ofițeri specialiști pregătiți corespunzător, a scos la iveală carențele majore pe care le avea pregătirea tuturor ofițerilor într-o singură școală și după o programă unică, Școala Militară de Infanterie și Cavalerie. Acest lucru a condus în timp la neajunsuri majore, pe care le scotea în evidență raportul ministrului de război, generalul Gheorghe Slăniceanu:

„Școala militară de infanterie și cavalerie era organizată până acum în prevederea ca ofițerii ieșiți din această școală să posede elementele trebuitoare pentru a putea servi în toate armele, precum și partea teoretică din cursurile de artilerie, fortificație și mai cu seamă cursul complementar de matematici, fiind predate pe baze mult superioare pentru această școală. Pe de o parte aceste cursuri ocupau fără vreun folos real timpul elevilor ce se destinau infanteriei și cavaleriei, împovărându-i cu lucrări pe care nu erau chemați a le aplica mai niciodată, iar pe de altă parte unele materii nu se puteau preda într-un mod așa de complex după cum ar fi trebuit pentru ofițerii ce se destinau armamentelor speciale de artilerie și geniu, astfel că acești ofițeri, la ieșirea lor din școală, neposedând îndestul toate acele materii indispensabile astăzi unor ofițeri de artilerie și geniu, erau nevoiți a se duce în mare număr prin școlile din străinătate pentru a-și completa studiile”.

Ca urmare, prin Înaltul Decret nr. 996l din 7 aprilie 1881, regele Carol I a aprobat înființarea unei „școli de aplicație pentru artilerie și geniu sub denumirea de Școala specială de artilerie și geniu. Cursurile acestei școli, vor fi de trei ani, din care unul de preparație, compus din elevii veniți din școala de infanterie și cavalerie, conform regulamentului special al acestei clase preparatore, iar ceilalți doi ani din toți elevii clasei preparatore cari, la examenele generale ale acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent”. De asemenea, decretul prevedea că în Școala Specială de Artilerie și Geniu urmau a fi admiși și „sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare”.

Şcoala asigura o pregătire de înaltă calitate, având o programă cuprinzătoare care includea discipline de pregătire militară generală, discipline din ştiinţele fundamentale şi ştiinţe aplicative.

În ceilalţi ani ofiţerii-elevi de geniu aveau următoarele cursuri: fortificaţii, construcţii, topografie, ştiinţe aplicate, mecanică aplicată, artă militară, artilerie, drept internaţional, limba franceză, limba germană, hipologie, scrimă fiind la aceea vreme şcoală de elită a Armatei Române.

Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București, a fost o instituție de învățământ militar, destinată formării ofițerilor pentru armele artilerie și geniu. Ea a fost a doua instituție de formare a ofițerilor creată în Armata României, până la apariția sa toți ofițerii, indiferent de armă erau formați la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie.

Școala și-a început cursurile în toamna anului 1881 și a funcționat în București, în localul din Calea Griviței nr. 28, împreună cu Școala Militară de Infanterie și Cavalerie.
Școala asigura o pregătire de înaltă calitate, având o programă cuprinzătoare care includea discipline de pregătire militară generală, discipline din științele fundamentale și științe aplicative. Astfel, în clasa preparatoare se predau următoarele materii: algebră superioară, geometrie analitică și în spațiu, calcul integral și diferențial, geometrie descriptivă, plane cotale și ordine de arhitectură, mecanică rațională, fizică generală, chimie generală, limba franceză, limba germană și scrimă.
Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii a făcut ca, deși armele infanterie și geniu aveau o pondere redusă în efectivele armatei, totuși dădeau foarte mulți generali (de exemplu, la o pondere de 2,2% din efectivele armatei, arma geniu dădea 25% din numărul generalilor, la nivelul anului 1914). Acest lucru făcea ca cele două arme să fie considerate armele de elită ale Armatei României, în epoca respectivă.

Într-o statistică a avansării ofițerilor din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, indică pentru stagiul în gradul de căpitan (înaintea promovării în rândul ofițerilor superiori), următoarele medii: infanterie – 7,33 ani, cavalerie – 7,5 ani, artilerie – 6,8 ani, geniu – 4,66 ani.

Printre tinerii ofițeri care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții acestei școli s-a numărat și sublocotenentul Constantin Prezan.

Pe băncile şcolii s-a format o bună parte din elita armatei române. În acest sens menţionăm că 11 artilerişti au deţinut de-a lungul timpului portofoliul de ministru de război/apărării (colonelul Nicolae Haralambie, colonelul Tobias Gherghely, generalul Gheorghe Manu, colonelul Nicolae Dabija, generalul Alexandru Anghelescu, generalul Iacob Lahovary, generalul Eremia Grigorescu, generalul Ion Răşcanu, generalul Paul Anghelescu, generalul Emil Bodnăraş, generalul Victor Stănculescu), iar alţi 11 au îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major/Statului Major General (generalul Iacob Lahovary, generalul Constantin Christescu, generalul Alexandru Lupescu, generalul Ioan Sichitiu, generalul Florea Ţenescu, generalul Alexandru Ioaniţiu, generalul Costin Ionaşcu, generalul Constantin Popescu, generalul Vasile Ionel, generalul Mihail Popescu).

De asemenea, 19 artilerişti au îndeplinit funcţia de secretar general al ministerului, alţi 12 au comandat cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ militar, Şcoala Superioară de Război/Academia Militară/ Academia de Înalte Studii Militare, iar alte zeci de artilerişti au fost comandanţi de armată, corp de armată şi divizie.

O altă caracteristică o reprezintă faptul că în toți acești ani de existenţă şcoala a funcţionat în mai multe garnizoane (şase la număr) şi localuri: în Bucureşti, în localul din Calea Griviţei nr. 28 (1881-1916, 1919-1921); temporar, la Iaşi în cazărmile Regimentelor 7 Roşiori “Cuza Vodă” şi 4 Vânători (1916-1917) şi la Botoşani, în cazărmile Regimentelor 8 Vânători şi 77 Infanterie (1917-1919); la Timişoara (1921-1940); la Piteşti (1940-1948); la Sibiu (din anul 1948 până în prezent) succesiv în cazărmile 484 din Calea Şelimber nr. 8 (fosta cazarmă a Şcolii Speciale de Cavalerie) şi 700 din Calea Poplăcii (fosta cazarmă a Şcolii de Ofiţeri de Infanterie nr. 2).

 

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *